Transformarea energiei

                                                     Producerea energiei electrice
                                    
 Generatorul de curent alternativ sau alternatorul este acea masina sau instalatie care realizeaza transformarea energiei mecanice in energie electrica.
Centrala electrica este un complex de instalatii in care se produce transformarea, prin intermediul energiei mecanice, a energiei primare a resurselor naturale in energie electrica.





                                  Hidrocentrala


O hidrocentrală este o centrală electrică folosită pentru a transforma energia mecanică produsă de apă în energie electrică.i

Funcţionare

Printr-un baraj de acumulare a apei pe cursul unui râu, unde poate exista eventual şi o cascadă, se realizează acumularea unei energii potenţiale, transformată în energie cinetică prin rotirea turbinelor hidrocentralei. Această mişcare de rotaţie va fi transmisă mai departe printr-un angrenaj de roţi dinţate generatorului de curent electric, care va transforma energia mecanică în energie electrică.

Putere

Puterea notată cu litera P este determinată de debitul = Q, de diferenţa de nivel = h şi de randamentul hidraulic şi cel al echipamentului = η

Un calcul aproximativ a puterii, folosind aproximarea:

g ρ
unde g este acceleraţia gravitaţională, ρ este densitatea şi η este randamentul
se face după formula:

Hidrocentralele moderne au un randament de până la 90%.

Tipuri de hidrocentrale

Lac de acumulare pe Valea Mal, Austria

Folosirea căderii de apă acest parametru este determinat de diferenţa de nivel dintre oglinda apei din lacul de acumulare (în spatele barajului) şi oglinda apei de jos după ce apa a trecut prin turbină. După acest criteriu sunt hidrocentrale:

1. cu o cădere mică de apă - < 15 m, debit mare, cu turbine Kaplan
2. cu o cădere mijlocie - 15–50 m, cu debit mijlociu, cu turbine Francis sau Kaplan
3. cu o cădere mare 50–2.000 m, cu un debit mic de apă, turbinele utilizate fiind turbinele Pelton sau Francis

Hidrocentralele mai pot fi clasificate după capacitate, sau după felul construcţiei, ca de exemplu hidrocentrale:

1. aşezate pe firul râului (centrale fluviale), producând curent în funcţie de debitul râului respectiv
2. cu lac de acumulare
3. CHEAP - centrale hidroelectrice cu acumulare prin pompare
4. cu caverne pentru acumularea apei

Avantaje

• Avantajul economic, randament ridicat, preţ de cost redus, având o viaţă lungă
• Avantajul ecologic, nu poluează mediul înconjurător, uneori pot genera conflicte când sunt amplasate în parcuri naţionale sau când nivelul apei barajului acoperă localităţi.

                         Termocentrală

O centrală termoelectrică, sau termocentrală este o centrală electrică care produce curent electric pe baza conversiei energiei termice obţinută prin arderea combustibillilor.^[1] Curentul electric este produs de generatoare electrice antrenate de turbine cu abur, turbine cu gaze, sau, mai rar, cu motoare cu ardere internă.^[2]
Drept combustibili se folosesc combustibilii solizi (cărbune, deşeuri sau biomasă), lichizi (păcură) sau gazoşi (gaz natural).
Uneori sunt considerate termocentrale şi cele care transformă energia termică provenită din alte surse, cum ar fi energia nucleară, solară sau geotermală, însă construcţia acestora diferă întrucâtva de cea a centralelor care se bazează pe ardere.

Clasificare

După destinaţie, termocentralele se clasifică în:

• Centrale termoelectrice (CTE), care produc în special curent electric, căldura fiind un produs secundar. Aceste centrale se caracterizează prin faptul că sunt echipate în special cu turbine cu abur cu condensaţie sau cu turbine cu gaze. Mai nou, aceste centrale se construiesc având la bază un ciclu combinat abur-gaz.
• Centrale electrice de termoficare (CET), care produc în cogenerare atât curent electric, cât şi căldură, care iarna predomină. Aceste centrale se caracterizează prin faptul că sunt echipate în special cu turbine cu abur cu contrapresiune.

Funcţionare

De obicei termocentralele funcţionează pe baza unui ciclu Clausius-Rankine. Sursa termică, cazanul, încălzeşte şi vaporizează apa. Aburul produs se destinde într-o turbină cu abur producând lucru mecanic. Apoi, aburul este condensat într-un condensator. Apa condensată este pompată din nou în cazan şi ciclul se reia.
Turbina antrenează un generator de curent alternativ (alternator), care transformă lucrul mecanic în energie electrică, de obicei la tensiunea de 6000 V şi frecvenţa de 50 Hz în Europa, respectiv 60 Hz în America de Nord şi mare parte din America de Sud.


 

Termocentrala Mohave pe cărbune, de 1580 MW, lângă Laughlin, Nevada.

 

Schema clasică a unei termocentrale bazată pe cărbune

1. Turn de răcire	10. Ventile de reglare ale turbinei	19. Supraîncălzitor
2. Pompa circuitului de răcire al condensatorului	11. Turbină cu abur de înaltă presiune	20. Ventilator de aer
3. Linie electrică de înaltă tensiune	12. Degazor	21. Supraîncălzitor intermediar
4. Transformator ridicător de tensiune	13. Preîncălzitor de joasă presiune (PJP)	22. Priza de aer necesar arderii
5. Generator electric de curent alternativ	14. Bandă de alimentare cu cărbune	23. Economizor
6. Turbină cu abur de joasă presiune	15. Buncăr de cărbune, eventual cu turn de uscare	24. Preîncălzitor de aer
7. Pompă de joasă presiune	16. Moară de cărbune	25. Electrofiltru pentru cenuşă
8. Condensator	17. Tamburul cazanului	26. Exhaustor (ventilator de gaze arse)
9. Turbină cu abur de medie presiune	18. Evacuarea cenuşii	27. Coş de fum

                                                                 

                    Energie eoliană

Energia eoliană este energia vântului, o formă de energie regenerabilă. La început energia vântului era transformată în energie mecanică. Ea a fost folosită de la începuturile umanităţii ca mijloc de propulsie pe apă pentru diverse ambarcaţiuni iar ceva mai târziu ca energie pentru morile de vânt. Morile de vânt au fost folosite începând cu secolul al VII-lea î.Hr. de perşi pentru măcinarea grăunţelor. Morile de vânt europene, construite începând cu secolul al XII-lea în Anglia şi Franţa, au fost folosite atăt pentru măcinarea de boabe cât şi pentru tăierea buştenilor, mărunţirea tutunului, confecţionarea hârtiei, presarea seminţelor de in pentru ulei şi măcinarea de piatră pentru vopselele de pictat. Ele au evoluat ca putere de la 25-30 KW la început până la 1500 KW (anul 1988), devenind în acelaşi timp şi loc de depozitare a materialelor prelucrate.^[1] Morile de vânt americane pentru ferme erau ideale pentru pomparea de apă de la mare adâncime.^[1][2] Turbinele eoliene moderne transformă energia vântului în energie electrică producând între 50-60 KW (diametre de elice începând cu 1m)-2-3MW putere (diametre de 60-100m), cele mai multe generând între 500-1500 KW. Puterea vântului este folosită şi în activităţi recreative precum windsurfingul. La sfârşitul anului 2010, capacitatea mondială a generatoarelor eoliene era de 194 400 MW. Toate turbinele de pe glob pot genera 430 Terawaţioră/an, echivalentul a 2,5% din consumul mondial de energie. Industria vântului implică o circulaţie a mărfurilor de 40 miliarde euro şi lucrează în ea 670 000 persoane în întreaga lume.^[3][4]
Ţările cu cea mai mare capacitate instalată în ferme eoliene sunt China, Statele Unite, Germania şi Spania. La începutul anului 2011, ponderea energiei eoliene, în totalul consumului intern era de 24% în Danemarca, 14% în Spania şi Portugalia, circa 10% în Irlanda şi Germania, 5,3% la nivelul UE; procentul este de 3% în România la începutul anului 2012. La aceeaşi dată în România existau peste o mie de turbine eoliene, jumătate dintre ele fiind în Dobrogea.

Repere cronologice

Morile de vânt persane

Morile de vânt persane aveau palete făcute din mănunchiuri de trestie, care se învârteau în jurul unei axe verticale şi erau folosite la măcinarea grăunţelor.^[1] Ele au început să fie folosite de perşi din secolul al VII-lea î.Hr.^[1][2]

Morile de vânt medievale europene

Reprezentare medievală a unei mori de vânt

Primele mori de vânt din Europa au fost construite în sec al 12-lea în nordul Franţei şi în sudul Angliei, ele s-au răspândit apoi în Belgia, Germania şi Danemarca. În Olanda ele au fost folosite pentru a drena (asana) zonele mlăştinoase pentru a le face locuibile de către Jan Leegwater şi inginerii danezi care i-au urmat.^[1]
Morile de vânt europene erau folosite atât la măcinarea grăunţelor cât şi la tăierea buştenilor, mărunţirea tutunului, confecţionarea hârtiei, presarea seminţelor de in pentru ulei şi măcinarea de piatră pentru vopselele de pictat.^[1]
Europenii au dezvoltat mori de vânt cu rotoare care se învârteau în jurul unor axe orizontale, spre deosebire de perşi care mergeau pe principiul unor axe verticale.^[1]
Morile de vânt europene tipice aveau patru palete, unele aveau cinci şi ocazional mai existau şi cu şase. Treptat multe din aceste mori de vânt europene au ajuns să aibă două sau trei nivele interioare unde bunurile (grăunţele, vopseaua, tutunul) puteau fi stocate.^[1]
La început morile de vânt europene erau capabile de a produce 25-30 kW de putere mecanică dar la momentul de vârf al evoluţiei lor, sfârşitul sec al 19-lea, ele au ajuns să producă aproximativ 1500 MW. Acest nivel nu a fost depăşit până în 1998.^[1]

Morile de vânt americane pentru ferme

Morile de vânt americane pentru ferme se foloseau pentru pomparea de apă de la mare adâncime, fiind folosite în agricultura americană în vestul Statelor Unite.^[1]
Eficienţa rotorului s-a dublat graţie îmbunătăţirilor paletelor- acum din metal- realizate de inginerul american Thomas Perry, la sfârşitul anilor 1800. Omul de afaceri american La Verne Noyes a construit cea mai de succes moară de vânt pentru ferme, Aermotorul, graţie unor palete de metal foarte speciale. Aceasta s-a dovedit aşa eficientă încât a revoluţionat morile de vânt pentru ferme şi se foloseşte şi în zilele noastre.^[1]
Morile de vânt americane au rămas memorabile prin siguranţa şi eficienţa lor în capacitatea de a pompa apă de la mare adâncime. Totuşi ele produc aproximativ o zecime din puterea unei turbine eoliene echivalente ca mărime. Astfel ele nu sunt potrivite pentru generarea de electricitate.^[1]
Morile de vânt pentru ferme au fost în vogă în prima parte a sec. al 20-lea. Mai mult de 1 milion de asemenea mori sunt încă în funcţiune în lume.^[1]
Între 1850- 1970 au fost construite peste 6 milioane în Statele Unite.^[5]

Turbinele eoliene moderne

Turbine eoliene, Germania

Dorinţa de electrificare a gospodăriilor de-a lungul Great Plains din anii 30 a impulsionat dezvoltarea de turbine eoliene battery-charging. Aşa-numitele windchargers au premers turbinelor eoliene cu 2 sau trei palete actuale, folosite pentru furnizarea de electricitate pentru reşedinţele îndepărtate şi pentru a asigura electricitate satelor din ţările în curs de dezvoltare.^[1]
Criza petrolului din anii 1970 a fost un stimulent pentru preocupările de valorificare a energie eoliene ca o sursă verde, alternativă de electricitate. Turbinele de vânt uzuale moderne generează între 250-300KW putere, aproape de 10 ori mai mult ca turbinele tradiţionale europene de aceeaşi mărime

   

                    Centrală nucleară

Centrala nucleară este o instalaţie modernă de producere a energiei electrice pe baza reacţiilor nucleare, reactorul este o instalaţie complexă în care se realizează fisiunea nucleelor elementelor grele, printr-o reacţie în lanţ controlată, cu scopul de a permite utilizarea energiei degajate.
Zona activă a unei astfel de instalaţii este compusă din combustibilul nuclear, moderator, barele de control şi agentul de răcire. În schimbătorul de căldură, apa se vaporizează şi devine agentul producător de lucru mecanic, punând în funcţiune turbina. Generatorul electric este cel care converteşte energia cinetică a turbinei în energie electrică.

               Energia mareelor

Energia mareelor este energia ce poate fi captată prin exploatarea energiei potenţiale rezultate din deplasarea pe verticală a masei de apă la diferite niveluri sau a energiei cinetice datorate curenţilor de maree. Energia mareelor rezultă din forţele gravitaţionale ale Soarelui şi Lunii, precum şi ca urmare a rotaţiei terestre.
Este o formă de energie regenerabilă.


 



 

Centrală utilizând energia mareelor din Annapolis Royal, Nova Scotia, Canada

                                                            Centrale solare
O centrală solară este o centrală electrică funcţionând pe baza energiei termice rezultată din absorbţia energiei radiaţiei solare. Centralele solare termice, în funcţie de modul de construcţie pot atinge randamente mai mari la costuri de investiţii mai reduse decât instalaţiile pe bază de panouri solare fotovoltaice, necesită în schimb cheltuieli de întreţinere mai mari şi sunt realizabile doar pentru puteri instalate depăşind un anumit prag minim. Totodatată sunt exploatabile economic doar în zone cu foarte multe zile însorite pe an.
Pentru utilizarea energiei conţinute în radiaţia solară în scopul producerii de energie electrică s-au conceput mai multe metode. Tehnologiiile rezultate se impart în două mari grupe în funcţie de utilizarea energiei radiaţiei concentrate într-un spaţiu restrâns, sau utilizare fără concentrare.

Un progres global

Tehnologii traditionale bazate pe utilizarea energiei primare

Asamblul proceselor si al metodelor utilizate cu scopul obtinerii unui anumit produs reprezinta tehnologia de obtinere a produsului respectiv.

Evaluare

2.Precizati care din urmatoarele afirmatii sunt adevarate:
c)Combustibilii fosili se distrug prin consum.

Surse de energie utilizate de om

Energia reprezinta capacitatea unui corp sau a unui sistem fizic de a efectua un lucru mecanic,la trecerea dintr-o stare in alta stare.Se masoara in jouli  (J).
Energia primara este energia bruta netransformata ,continuta de purtatori naturali de energie (forta apei ;combustibili fosili:petrol,gaze naturale,carbuni; forta vantului etc.) .Energia primara poate fi captata ,transformata si utilizata de catre om prin folosirea unor instalati si dispozitive.
În sens comun, prin surse de energie se înţeleg materialele şi tehnologiile folosite pentru obţinerea diferitelor forme de energie necesare dezvoltării societăţii. Aceste surse trebuie să se găsească în cantităţi corespunzătoare şi să fie exploatabile convenabil din punct de vedere tehnic, economic şi al unei perspective durabile.

Combustibilii fosili

Emisiile anuale de dioxid de carbon, defalcate pe diferiţi combustibili, în perioada 1800-2004. Arată rata crescândă de utilizare a acestora.

Combustibilii fosili provin din resturile organice din plante şi animale. Principalii combustibili fosili sunt cărbunele, gazele şi petrolul. Ei acoperă aproape 80 % din cunsumul de energie. Ca să producă energie, combustibilii fosili trebuie să ardă,acestia sunt clasificaţi ca epuizabili, pentru că rezervele existente se consumă mai repede decât se produc altele noi.

Petrolul şi gazele naturale

Scenă din Jurasicul superior; în prim-plan sunt doi Compsognathus, în spate o turmă de Iguanodon. (Pictură de G. Boeggemann)

Procesele de rafinare ale petrolului dau naştere unor produse secundare folositoare.
Petrolul şi gazele naturale au luat naştere odată cu acumularea de sedimente în oceanele pline de viaţă marină. Îngropate din ce în ce mai adânc, timp de milioane de ani, fiintele marine microscopice s-au descompus şi au format zăcăminte de ţiţei şi gaze.
Nu există sursă de petrol sau gaze mai tânără de 1-2 milioane ani.
Marile câmpuri petrolifere se află în Orientul Mijlociu, mai ales în Arabia Saudită şi Iran, în SUA, mai ales în Texas, în Rusia, Asia Centrală, mai ales Azerbadjan şi Kazahstan, şi în Marea Nordului

Energia solară

Articol principal: Energie solară.

Panouri solare

• Căldura solară poate fi folosită pentru a produce energie. Cea mai simplă formată e un geam îndreptat spre Sud.

• Panourile solare montate pe acoperiş sunt folosite pentru căldură şi apă. În Israel, panourile solare asigură apa caldă în peste 80% din case.

• La o scară mai mare, un şir de oglinzi care urmăresc soarele îi reflectă lumina spre un turn în care încălzeşte apă sau abur care pune în mişcare turbinele electrice.

• Altă metodă foloseşte celule fotovoltaice montate pe acoperiş care absorb lumina solară şi o transformă direct în electricitate. Ţări în curs de dezvoltare precum Republica Dominicană, Sri Lanka şi Zimbabwe sunt printre primele care folosesc această tehnică. 
  

  Energia mareelor

  
  Modul de funcţionare al unei centrale utilizând energia mareelor
  Articol principal: Energia mareelor.
  Pentru ca puterea mareelor sa genereze electricitate, e necesară o diferenţă minimă de 8 m între flux şi reflux şi de un golf îngust sau estuar care sa maximizeze forţa apei.
  Curentul puternic al mareelor pune în mişcare turbinele montane într-un baraj ridicat de-a curmezişul golfului sau estuarului.
  Puterea mareelor e inepuizabilă, dar dezechilibrată habitatul estuarului şi prea puţine coaste oferă condiţiile ideale.
  Cea mai mare centrală bazată pe maree se află pe râul Rance, în Franţa, care produce majoritatea energiei consumate în Bretania şi alte câteva regiuni. Mai există şi alte uzine experimentale în Canada, Rusia şi China.
  
  
  Surse de energie primară

  ---

                În categoria surselor de energie primară  intră toate formele  de energie care pot fi preluate şi valorificate în mod direct: chimică, nucleară, luminoasă, energia apelor şi a vântului.
• Energia înmagazinată în combustibili fosili (sub formă de energie chimică). Aceasta se pune în libertate prin reacţii chimice de oxidare care au loc cu degajare de  căldură (energie termică).

După starea de agregare, combustibilii pot fi:

• Solizi: lemn, cărbuni fosili;
• Lichizi: petrol;
• Gazoşi: gaze naturale,

          Cărbunii constituie o sursă importantă de energie deoarece se găsesc în cantităţi foarte mari, zăcămintele sunt răspândite uniform pe întreaga planetă.   Ca dezavantaje amintim instalaţiile necesare complicate, sulful conţinut de cărbune  este puternic poluant.

          Petrolul este cea mai importantă sursă energetică mondială, are putere calorică foarte mare, poate fi desulfurat înainte de ardere. Inconvenientul constă în faptul că zăcămintele de petrol sunt plasate doar în câteva zone ale globului, iar rezervele sunt mai mici decât cele de cărbune.

          Gazele naturale necesită instalaţii simple de ardere, au putere calorică bună, dar sunt mai dificil de transportat şi depozitat, iar rezervele sunt limitate. Gazul metan nu dă reziduuri la combustie şi nu prezintă impurităţi, iar GPL –ul este utilizat drept combustibil în zonele în care nu există reţea de gaz.

2. Energia nucleară  conţinută în combustibilii nucleari poate fi transformată în energie termic prin reacţii de fisiune sau de fuziune nucleară. Energia termică astfel obţinută poate fi folosită doar după transformarea în energie electrică.

3. Energia  solară   poate fi captată, şi folosita sub formă de caldură în aplicaţii termo-solare (prin panouri solare), sau poate fi transformată direct în electricitate cu ajutorul celulelor fotovoltaice (CF). Tehnologiile "termo-solare" folosesc căldura razelor de soare pentru a produce apă caldă, energie electrică şi pentru a încălzii unele locuinţe. Aplicaţiile termo-solare se întind de la un simplu sistem rezidenţial de încălzire a apei până la staţii foarte mari de generare a energie electrice. Panourile fotovoltaice sunt în ziua de azi din ce în ce mai folosite, mai ales în zonele izolate, în care nu se poate  produce energie electrică prin metode convenţionale. Sistemele fotovoltaice sunt uşor de mânuit, au nevoie rar de întreţinere şi nu poluează mediul înconjurator. 

4. Energia eoliană  este produsă prin captarea energiei cinetice a deplasăării unor mase de aer sub formă de vânt datorită diferenţelor de presiune. Deşi energia eoliană reprezintă una dintre alternativele la utilizarea combustibilior fosili, prezintă o serie de dezavantaje legate de faptul că vântul nu bate în permanenţă, cele mai multe instalaţii produc zgomot, poluarea fonică putând constitui o problemă şi uneori se poate produce accidentarea păsărilor.

Harta potenţialului solar	Harta potenţialului eolian

 

5. Energia hidraulică  este o formă de energie utilizată din cele mai vechi timpuri la morle de apă şi alte tehnologii tradiţionale, iar în prezent este exploatată pentru producerea energiei electrice cu ajutorul turbinelor hidraulice. Este considerată o formă de energie regenerabilă, datorită circuitului continuu al apei în natură întreţinut de energia Soarelui. Tot forme de energie hidrauliccă sunt considerate energia valurilor şi cea a mareelor.

Cădere de apă

6.  Energia mareo motrică  este datorată fluxului şi refluxului marin şi rezulta din fortele gravitationale ale Soarelui şi Lunii, precum şi ca urmare a rotatiei terestre.  Mareele se produc cu regularitate în anumite zone de litoral de pe glob, cu amplitudini care pot ajunge uneori la 14 -18 m, determinând oscilaţii lente de nivel ale apelor marine. Principiul de utilizare a energiei mareelor în centrale mareomotrice, de altfel singura sursă folosită în prezent din cele enumerate mai sus, constă în amenajarea unor bazine îndiguite care să facă posibilă captarea energiei apei, declanşată de aceste oscilaţii, atât la umplere (la flux), cât şi la golire (la reflux).

7. Energia valurilor constă din mişcarea de suprafaţă a valurilor şi din fluctuaţiile de presiune de sub suprafata apei. Dispozitivele pentru captarea energiei valurilor se instaleaza linga mal, in depărtare sau în larg. Pe lângă avantajele evidente captarea energiei valurilor are şi unele dezavantaje precum impactul vizual şi fizic asupra habitatului marin, scurgerile toxice ale lichidelor folosite in constructia dispozitivelor de captare si conflictul cu navele comerciale.

8. Energia geotermală e o categorie particulară a energiei termice pe care o conţine scoarţa terestră. Cu cât se coboară mai adânc în interiorul scoarţei terestre, temperatura creşte şi teoretic energia geotermală poate fi utilizată tot mai eficient. Energia geotermala este utilizata la scara comerciala, incepand din jurul anilor 1920, cand a inceput sa fie utilizata in special caldura apelor geotermale, sau cea provenita din gheizere pentru incalzirea locuintelor sau a unor spatii comerciale. Este nepoluantă şi  regenerabilă si poate fi folosita in scopuri diverse: incalzirea locuintelor, industrial sau pentru producerea de electricitate  

Resursele alternative  de energie sunt hidrogennul, biomasa şi metanolul.

             Hidrogenul este cheia obţinerii în viitor a unei energii având cel mai înalt conţinut energetic pe unitatea de greutate dintre toţi combustibilii cunoscuţi. Cu unele excepţi (de exemplu, motoarele rachetă hidrogenul nu poate fi folosit direct pentru a produce energie. El trebuie să fie convertit în energie electrică. Se poate stoca şi transporta uşor şi este nepoluant.

            Biomasa este partea biodegradabilă a produselor, deşeurilor şi reziduurilor din agricultură, inclusiv substanţele vegetale şi animale, silvicultură şi industriile conexe, precum şi partea biodegradabilă a deşeurilor industriale şi urbane. Biomasa reprezintă resursa regenerabilă cea mai abundentă de pe planetă. Aceasta include absolut toată materia organică produsă prin procesele metabolice ale organismelor vii. Biomasa este prima formă de energie utilizată de om, odată cu descoperirea focului. Energia înglobată în biomasă se eliberează prin metode variate, care însă, în cele din urmă, reprezintă procesul chimic de ardere (transformare chimică în prezenţa oxigenului molecular, proces prin excelentă exergonic). Biomasa poate fi prelucrată în brichete sau peleţi.

Peleti

         

 Mai jos este prezentată structura unui cazan folosit pentru arderea rumeguşului de lemn, care poate fi folosit la centrale termice:

1-rezervor cu rumegus; 2-alimentator cu combustibil; 3-camera de alimentare cu aer; 4-focar de ardere; 5-camera de racire; 6-tevi de evacuare a fumului

            Metanolul este cel  mai simplu alcool, care conţine un singur atom de carbon. este un lichid incolor, insipid, cu un miros foarte slab şi este cunoscut sub denumirea de "alcool de lemn". Metanolul este unul dintre combustibilii care ar putea înlocui benzina sau  motorina, folosit drept combustibil pentru autoturisme. Este mai puţin inflamabil decât benzina dar mai puţin poluant.

Metanol

            Unul din dezavantajele energiilor alternative regenerative este costul procesului continuu de cercetare cu scop de a creste eficienta sistemelor de captare si convertire a energiei in electricitate.

              Hidrogenul. Înainte de descoperirea sa, hidrogenul a fost confundat cu alte gaze. În 1766, chimistul englez Henry Cavendish a arătat că hidrogenul se formează la aplicarea acidului sulfuric pe metale si astfel este considerat descoperitorul hidrogenului. Ulterior, a arătat că, apa este rezultatul reacţiei dintre hidrogen si oxigen. În 1781, Joseph Priestley a numit acest gaz “aerul inflamabil”. Chimistul francez Antoine Laurent Lavoisier a dat acestui gaz denumirea de hydrogenium (formează apa). Hidrogenul lichid a fost produs prima data în 1898 de James Dewar. Hidrogenul este cel mai frecvent element din Univers. În spaţiu este prezent în trei forme: ioni (protoni), atomi si molecule biatomice. Pe Terra apare doar în molecule. În combinaţie cu alte elemente hidrogenul este foarte raspândit, iar cea mai frecventă şi importantă formă este apa (H2O). Apa este baza vieţii.             Hidrogenul are proprietăţile unui gaz si se ridică, datorită densităţii sale mai mici decât cea a aerului. Atenţie la folosirea hidrogenului în spatii închise, unde poate avea loc periculosul amestec de hidrogen şi aer şi care explodeaza. În figura de mai jos sunt prezentate valorile energetice la diferite tipuri de combustibil. Din grafic se poate observa diferenţa mare dintre hidrogen şi alte tipuri de combustibil.

Valoarea energetică a combustibilor